Lumea are o problemă

Exact! Lumea, nu eu!

În copilărie eram toți curajoși. Ne urcam în copaci făr’ de frică. Îmi amintesc cu drag de aceste momente. Ce face un copil când pică de pe bicicletă? Plânge 2 minute (sau doar câteva secunde) și se urcă iar. Ei bine, s-au dus vremurile acestea.

E normal să nu fie ușor o schimbare majoră, dar n-o să înțeleg niciodată ce e rău în a călători singur. O zi, două, cinci. N-a zis nimeni că trebuie să te muți undeva sau ceva.

Sunt x categorii de oameni.

1. Cei care nu pot să meargă nici 15 metri pe jos singuri (din seria: muieri care merg la toaletă împreună). De cele mai multe ori acești oameni sunt cei care nu ar întoarce favorul umilului om care acceptă să meargă câțiva metri cu comodul (pliiiiiiiiiin de LENE)

2. Cei care pleacă cu o turmă de oameni lângă ei și se miră cât de rău le este ascultând mofturile tuturor. De regulă, aceștia sunt sociabilii (de obicei ipocriți în același timp) care așteaptă să primească totul pe tavă. Dacă s-ar putea să organizeze oricine altcineva acea excursie, n-ar fi DELOC rău!

3. Cei care nu merg deloc. Niciune, nicicând. Din seria celor născuți în mașină. Și dacă s-ar putea ca mașina aia să meargă până la alimentară și înapoi… ce bine ar fi!

4. Cei care se plâng mereu. Ba dureri la picioare, ba degete umflate, ba dureri de spate, ba soare-n cap, ba, ba, ba…

5. Cei care merg undeva, DOAR dacă a mai fost în același loc altcineva cunoscut și drag tare. Dar probabil că nu e o minune faptul că nu au fost invitați cu prima ocazie. De regulă, aceștia sunt cei care refuză orice sursă de informare (Google?). E mai ușor să întrebi 10 oameni și să postezi pe facebook un mesaj banal (gen: până la ce oră e deschis la Carrefour?)… PENTRU UNII. Nu?

6. etc?

Menționez că se pot combina informațiile din aceste categorii.

Din seria:

Pleci singur? Dar unde mai e distracția?

Pleci singur? Păi și ce faci? Îți strici concediul.

Pleci singur? Ești nebun.

Să înțeleg că numai cu oamenii cu care te-ai plictisit deja te poți distra? Am mai scris despre asta? Ce pizda mă-sii înseamnă DISTRACȚIE?

Ce naiba e așa special? Ce e așa nebunesc? Ce ieșit din comun? Ce e așa ciudat?

M-am săturat de oamenii ăștia. Nu mai pot.

Citez un ultim șoc: Oaaaa. Ai fost la Paris? Hai, nu vii și cu noi? Că eu nu merg așa… N-am fost niciodată. Trebuie să merg cu cineva care-a mai fost! Nu se poate altfel.

SĂ MORI TU?!

Din seria călătorilor singuri, cred că am cunoscut cel puțin 10 străini (din US, Brazilia, Franța, Finlanda, Anglia) care înconjurau lumea singuri (sau vizitau doar câteva țări). Mi-a plăcut enorm unul din argumente: Evit capriciile oamenilor. Nu e o nebunie, mă simt ca în rai.

Ba chiar l-am cunoscut pe unul fără casă. Translator, lucrează pe drum și se cazează pe unde apucă în fiecare țară. A fost prin 80 de țări.

Da, știu. Sunt rea și proastă. Nu înțeleg că unii oameni sunt NORMALI. Și poate… PREA CRESCUȚI ÎN PUF?!

HERCULANE power!

Avion cu motor…