Anul 2015. WTF ?!

A fost anul care m-a “prins” în Italia. Aici am aflat că Bella Ciao este o piesă fantastică… mai ales când e cântată de un metro plin de oameni.

La Anzio am atins a VII-a mare (Marea Tireniană) și tot aici am prins primul apus. Romantic, WTF ?

Anzio.JPG

Apoi am aflat că e adevărat că britanicii sunt urâți, dar și mai urâte englezoaicele. Ah, am traume cu tablourile alea din muzeele lor. Copii cu ochi bulbucați. Apoi chiar am văzut pe străzi oameni așa. WTF ?

Londra

Apoi am aflat că plaja privată din Mamaia e fantastică, iar Marea Neagră (apa, chiar apa) pare fantastică și pentru cei veniți din alte țări. WTF ?

Mamaia.JPG

Apoi am dansat pe Subcarpați și Chinese Man în Vama Veche. Pe masă. WTF ?

Vama

 

Apoi am aflat că albastrul din Laguna Albastră e mai mișto decât în ORICE poză ai putea vedea pe net. WTF ?

Malta.JPG

Apoi am ajuns în zona de conflict dintre turci și greci… la 50 de grade Celsius. Dar cine s-a relaxat la suberbele lor plaje? Am descoperit că umiditatea ridicată în timpul nopții e cel mai de căcat lucru în țara asta și nici la WC nu există apă rece. Trăiască aerul condiționat! Cum căcat să te duci în mijlocul lunii august în Cipru ? WTF ?!

Cipru.JPG

Și uite așa am călcat în 3 din cele 4 țari din Europa unde se conduce pe partea stângă a șoselei. Toate în același an. Și mereu am fost : și acum în ce parte trebuie să mă uit ? WTF ?

A fost anul în care am râs cel mai mult. Enervant de mult. Ba chiar am ajuns să enervez oamenii prin bucuria mea. WTF ?

A fost și anul în care am plecat de acasă, dar și cel în care mi-am cumpărat un apartament.

A fost anul în care am redescoperit gustul de ecler franțuzesc. Nu-mi e dor de Franța, dar de ce mi-ar fi ? WTF ?

Ecler

Este și anul în care am învățat tot mai mult să dansez. Și dansez !  Ca în anii 20, nu 2000. WTF ?

Ah, și tot anul acesta am învățat să am… răbdare 😀 și-am făcut multe, multe puzzle-uri alături de colegii mei. Ba chiar am descoperit tot felul de tehnici. Haa!

Și totodata, anul în care m-am tot întors pe munți. Fără WTF aici !!

Munte1

A propos, când vă faceți rezervare pentru Cipru și vă vine minunata idee să vă luați vedere spre munte… să știți că, de fapt, este vorba despre o mizerie de deal. Aș zice că stânca aia din Bartolomeu (Brașov) e mai mare și mai spectaculoasă. WTF ?

Dar 2015 este anul în care mi-am reamintit că oricât de mult mă plimb, tot Brașovul meu e cel mai frumos :

Brasov

Se anunță un an greu și plin. Să trăim sănătoși !

Advertisements

Long time no… write

Nici nu știu ce se mai scrie pe bloguri, dar și mai rău este faptul că nu mai știu să scriu…

Dar ce să zic? Cred că mi-s bune toate și cam atât deocamdată. Revin!

PS : Nu am reusit să depășesc cifra 6 anul acesta (info)

Incă o data Mediterană:

1

Valencia

și incă o dată Ionică :

2

Lefkada

Six… and counting

Marea Neagră ✔
Marea Ionică ✔
Marea Nordului ✔
Marea Adriatică ✔
Marea Mânecii ✔
Marea Mediterană ✔

Normele Uniunii Europene

BUCURIE AMARĂ

Când intrară-n Europa

Bucuria le-a fost mare

Nu visau să le “ridice”

Bătătorul de covoare.

(Ioan Gliga, Vânzătorul de urzici Vol. II)

Normele Uniunii Europene, o sintagmă de care tot auzim în ultimii ani. Direct sau indirect, obiectiv sau subiectiv, am tot urmărit ceea ce se întâmplă în mai multe orașe din Europa (din țări membre ale Uniunii). Budapesta, Roma, Florența, Veneția, Haga, Amsterdam, Rotterdam, Bruxelles și alte orașe mai puțin cunoscute. Cireașa de pe tort în această discuție este Parisul.

Expresia ce n-a văzut Parisul n-ar trebui să existe. O listă cu ce nu credeam că voi vedea în Paris aș putea să fac, dar cu ce n-a văzut Parisul, nu se poate. Parisul le-a văzut pe toate!!!

Bucureștiul are 8518  loc./km². Parisul 21289 loc./km². Zona metropolitană Paris are o populație de 12.089.098 locuitori.

Aiurea! Fac pariu că sunt chiar mai mulți. Aș fi naivă să cred că toți colorații s-au declarat cu acte în regulă. Nici măcar eu nu m-am declarat cât timp am stat acolo. Legea spune că am voie să stau 3 luni așa. Hai să ghicim câți au stat ca mine așa (2, 3, 6, 18, 85 luni).

Totodată, ce mai știm despre Paris? Aproximativ 17 milioane de turiști străini anual.

Au fost momente în care stația (oricare ar fi ea) de la metro era ca în filmulețele de pe youtube din Tokio.

Și acum să trec la subiect. Sunt foarte mulți oameni veniți din alte țări. Știm cu toții unde se duc colorații noștri cu apucături de întins măna. Dar nu asta e cea mai mare problemă a lor. Hai că iar deviez. Ziceam de aceste zeci, sute de alte nații pentru că sunt foarte puține magazine, restaurante, buticuri (și alte cele) care să fie patronate de francezi. Poate, în cele mai fericite cazuri, să mai prinzi o brutărie/patiserie în care să recunoști ochii de francez get-beget.

Și acum să ne imaginăm cum fiecare marocan/kenyan/turc (sau ce-o fi el) își aranjează marfa ca la mă-sa acasă. Sau, pentru că e mult mai comod, n-o mai aranjează deloc.

– Cum arată marfa aruncată una peste alta pe rafturi?

– Cum arată marfa plină de praf?

– Cum arată marfa călcată în picioare?

– Cum arată frigiderele lăsate deschise?

– Cum arată legumele/fructele stricate?

Cam… ca la Paris!

Am văzut zeci de magazine la care sanepidul românesc și-ar bucura buzunarele. Ei bine, întreb, oare aici nu s-a auzit de normele UE?

Azi nu mai…

Azi nu mă mai chinui să mă ridic din pat… Din acel pat confortabil!
Azi nu m-am uitat la desene animate în franceză.
Azi nu mănânc tropézienne, flan, macarons, mille-feuille și nici baghetă franțuzească.
Azi nu iau metroul până la Gare de l’Est și nici nu iau metroul să merg dintr-un oraș în altu’.
Azi nu parcurg toată Rue du Faubourg-Saint-Denis. Iar și iar…
Azi nu beau vin franțuzesc.
Azi nu merg în Montmartre.
Azi nu alerg prin Gare Montaparnasse, Gare de Lyon, Gare d’Austerlitz sau Gare Saint-Lazare.
Azi nu mă urc întâmplător în tramvai… ca să văd cum e.
Azi nu prind apusul din Tour Eiffel.
Azi nu mănânc în sala de ședințe, cea cu sunete ambientale.
Azi nu am probleme cu débit-ul de net și parcă n-aș merge nici la cinéma en relief.
Azi nu mă mai mir de banane negre.
Azi nu îi spun vânzătorului de la magazin că sunt nebună și e cazul să mă lase în pace.
Azi nu mai plimbăm scaune, pahare și sticle de vin de la unul la altu’.
Azi nu îi mai bat pe băieți la Revolt și nici nu-mi iau bătaie la Age of Empire.
Azi n-o mai ard aiurea prin oraș sau din oraș în oraș.
Azi nu râd când se ceartă negri la coadă la Lidl.
Azi nu sunt evacuată din zona Tour Eiffel, pentru că s-a anunțat o bombă.
Azi nu mă distrează mesajele de la metro referitoare la anchetele dintre anumite stații atunci când se găsesc colete suspecte.
Azi nu sunt invitată la anumite manifestații și nici nu îmi e dat să văd greve la orice colț al orașului.

Azi spun în continuare pardon, atunci când e cazul.
Azi mănânc ce mi-a rămas din Maltesers…
Azi…

Bine te-am găsit sănătos, Brașov!

Paris. Ziua 42…

Ziua începe după o juma’ de mână… ore de somn. Sună la ușă, sună, sunăăăă. Era Consuelo (versiunea neagră). A început să vorbească. Nu e vorba că n-am auzit-o, ci doar faptul că încă-mi stătea pe creier soneria. Mă fac că urmează să deschid gura și nu-mi iese nicicum. Din pricina faptului că n-am spus nimic, a dedus că nu știu franceză. Îmi zice în engleză. Oricum înțelesesem din prima și-i zic je comprends.

Intră în cameră și vede 5 sticle de vin și o sticlă de vodka (cam goale). Și menționez că eu nu beau vodka și nu știu cum a ajuns în camera mea de hotel. Pffff. Ce și-a zis: ce bețivă!! M-am simțit și m-am dus să le arunc singură, să nu care săraca Consuelo după curul nostru de bețivi. Când am ajuns la gunoi, pe partea cu sticle, îmi dau seama că și ieri am aruncat 2 sticle. Cum ar fi fost să mă vadă Consuelo cu 8 sticle, nu 6 :))))

Planificasem Lille sau Reims în acest weekend. Ei bine, bețivii nu se țin de cuvânt. Vive la France!

PS: Tocmai ce-am aflat că sejurul meu se va scurta și daaaa, dezintoxicare scrie pe mine. Și 10 zile de concediu consecutive în RO. Somn, somn și iar somn.

 

Coincidențele mă urmăresc

Brașov, 2011: Am cunoscut o italiancă. Una din cele cu care am multe lucruri în comun. Una din cele care știe limbi străine și, dacă ne chinuim un pic, reușim să vorbim în 3-4 limbi și să ne înțelegem!

Florența, 2012: Ne-am reîntâlnit.

What the fuck, 2013: Cum naiba, ajungem să ne mutăm în același oraș neutru, din aceeași zi, cam pe aceeași perioadă, la 7 stații de metro (aprox. 5km distanță), cu treburi total diferite.

Sigur dacă era băiat, nu prindeam coincidența asta :))))