Conceptul de victimă

• VÍCTIMĂ, victime, s. f. 1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societății, din cauza propriilor greșeli etc. 2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.). 3. (În antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.

Sursa: DEX ’98

• Dreptul penal ne prezintă următoarele definiţii:

1. Persoană fizică sau juridică ce suferă un prejudiciu sau o vătămare a drepturilor sale prin fapta ilicită a unei alte persoane şi care este îndreptăţită să ceară repararea integrală a prejudiciului suferit sau restabilirea drepturilor încălcate.
2. Persoană fizică ce constituie subiectul pasiv al unei infracţiuni, asupra căreia se răsfrâng direct consecinţele faptelor infracţionale.

• De fapt, suntem cu toţii victime!!!!! Insist!

Indiferent de situaţie şi împrejurare!
Indiferent de anotimp, sex, zodie, culoare a ochilor sau a părului!
Indiferent de înălţime, masă, greutate, presiune atmosferică!
Indiferent de număr la pantofi sau orice alt aspect.

Autovictimizarea este o boală serioasă. Aceasta se leagă strâns de problemele medico-legale, sociologice, psihologice. Forma extremă a autovictimizării este sinuciderea sub dimensiuni morale, religioase, filosofice sau jurdice. Devictimizare? Acordarea unui ajutor de urgenţă pentru a face faţă nevoilor imediate. Protejarea de o eventuală răzbunare a agresorului, un ajutor medical, psihologic, social şi material, consilierea pentru evitarea victimizărilor multiple. Ce zici, mă? ))))

Nu, vai, nu vorbeam de lucruri atât de serioase! Aici totul se rezumă la nesimţire, minciună, ipocrizie, aroganţă, lipsă de respect şi chiar prostie.

Numărul de răspândire a victimelor este foarte mare. Numărul de răspândire a persoanelor care suferă de autovictimizare creşte exponenţial. Dă bine la montaj! Se vede mai bine pe grafic.

Sunt o fată rea sau cum spuneţi voi, dar mereu am ştiut să-mi cer scuze.

Promit c-o să mă las de acest prost şi învechit obicei! Aş rămâne la fel de rea, scorpie, jigodie, a dracului, etc!

Diferenţa dintre “victimă” şi “persoana care îşi cere scuze? Mereu există două victime şi problema este rezolvată!

Sunt victimă, deci exist!

PS: Pentru tine, scumpule! Te pupă scorpia ta preferată!

2011

Conform cu acesta, continuăm tradiţia:

Amintire: cea mai frumoasă amintire a fost când am adormit în braţele iubitului şi mi-am dat seama că nu s-a mişcat nicio clipă cât timp am dormit (cam o oră – două). În tot acest timp m-a privit. Poate că asta nu spune multe lucruri. Cred că am păţit-o cu toţii cândva. Pentru mine explicaţia de după a catalogat-o la amintirea nambăr oan!

Învăţătură: am învăţat să mă feresc de oamenii care pozează în victime, nu numai de cei care mă mint, mă subestimează şi mă acuză pe nedrept (sau neîntemeiat).

Cacealma: tot acolo. Nu ştiu cum reuşesc.

Dorinţă: dorinţa de a vorbi franceza acasă la ea? Well, done! Deşi am mai făcut-o şi prin… Belgia.

Banc: nu ştiu bancuri.

Petrecere: uhhh. Heavy night last night.

Cadou: bilete de avion.

Greşeală: că n-am făcut ce trebuia din timp.

Porţie de râs: nu-mi amintesc.

Mâncare: îmi amintesc doar de cele pe care nu le-aş mai mânca. Din păcate, am rămas la fel de pretenţioasă.

Persoana pe care ai întâlnit-o în acest an: Persoanele?! Multe.

Compliment: la plus douce des filles. Sau orice alte sintagmă forţată de genul acesta.

Accesoriu: cocteil internaţional.

Vis (nocturn): poate cel în care eram la munte la graniţa dintre Germania, Elveţia şi Marea Britanie, aproape de Franţa. Ştiu, sună aiurea! Dar în vis erau vecine ))) Aiurea. Acesta este unul recent. Nu-mi amintesc prea multe.

Călătorie: Franţa, dar au fost şi altele.

Carte: am citit cărţile care mi-au fost impuse într-un fel sau altul. Niciodată nu îmi ajung la suflet acestea. Mă simt ca în liceu. Diferenţa e că pe acelea chiar nu le citeam, luam altele în schimb. Totuşi, cea mai bună carte cu care am luat contact în 2010: Digital Image Processing Second Edition (Rafael Gonzales, Richard Woods), Prentice Hall, 2002.

Animal: n-au fost. Încă îl iubesc pe cel de anul trecut. Enorm, din păcate.

Film: mi-am verificat acum arhiva de voturi. Se pare că cea mai mare notă a luat Never let me go (2010). Récent, The Help (2011) pare să fie mai pe gustul meu.

Prostioară: mi-am încălcat acelaşi principiu cu 3 persoane. S-a ales praful de el!

PS: Şi pentru că n-am murit în decembrie (aşa cum se prea putea întâmpla), îmi pot privi viaţa cu alţi ochi, dar la fel de căprui-verzi.

Noapte buna, dimineato

Nu stiu unde a disparut, El, dulcele somn. La 3 ma uitam la film. La 4 faceam demersuri marete… in ideea de a adormi. La 5 muream de cald. La 5:20 ascultam cocosul, caci am geamul deschis. Mi-am pornit telefonul (tin la somnul meu si nu permit intrusilor sa-mi intre in intimitate. Din acest motiv era inchis!). La 5:30 am inceput sa ma joc. Cascam. Degeaba. La 6 mi s-a facut frig. “Ascult” apa minerala si… trenurile care trec. Nu vreau sa ma intorc la ASTA. Preferam viata (cea de pana azi) in care eram nevoita sa-mi pun ceasul sa sune dupa 11 ore de somn… Ca sa nu sar norma. Pana data viitoare imi revin si vad eu cum fac sa ma trezesc pana la 14! Supravietuiesc si acestui sfarsit de lume! Watch this…